În această perioadă a anului, pe măsură ce soarele răsare peste Antarctica, o gaură se deschide în stratul de ozon al Pământului.

Stratul de ozon este o graniță planetară vitală care protejează întreaga viață de pe Pământ de radiațiile ultraviolete dăunătoare ale soarelui. Astăzi s-a stabilit că dimensiunea găurii este în creștere. Oamenii de știință au spus că gaura va continua să se deschidă în fiecare an timp de cel puțin încă 40 de ani, datorită duratei lungi de viață a gazelor eliberate în ultimul secol.

Modificările în grosimea stratului de ozon sunt asociate cu:

Schimbările climatice.
Incendii mari de pădure frecvente.
Emisii de la lansările de rachete.
O cantitate imensă de resturi de sateliți ard
straturile superioare ale atmosferei.

Importanța ozonului

Deși majoritatea gazelor care epuizează stratul de ozon sunt acum interzise, vor trece decenii până când vor dispărea din stratosferă. Epuizarea stratului de ozon și schimbările climatice sunt probleme interdependente. În timp ce epuizarea stratului de ozon afectează clima din emisfera sudică, recuperarea globală a stratului de ozon depinde de emisiile de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, protoxidul de azot și metanul.

Majoritatea ozonului atmosferic se găsește în stratosferă, la aproximativ 10–50 km deasupra suprafeței Pământului, unde absoarbe razele ultraviolete de la soare.

În Noua Zeelandă și Australia, nivelurile de vârf ale radiațiilor UV în timpul verii sunt cu 30% mai mari decât în emisfera nordică. Acest lucru se datorează nivelurilor mai scăzute de poluare a aerului. Noua Zeelandă și Australia au cele mai mari rate de melanom din lume. Acest lucru se datorează nivelurilor ridicate de radiații UV. Gaura de ozon continuă să se formeze peste Antarctica în fiecare primăvară, provocând schimbări în cascadă ale temperaturii, vântului și precipitațiilor în emisfera sudică.

Epuizarea stratului de ozon face ca vânturile de vest predominante la latitudinile medii de sud să se intensifice și să se deplaseze spre Antarctica în timpul verii. Acest lucru crește topirea suprafeței ghețarilor Antarcticii și schimbă precipitațiile de vară și regimurile de temperatură.

Multe gaze care epuizează stratul de ozon, cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) și hidrofluorocarburile (HFC), sunt gaze puternice cu efect de seră. Prin eliminarea acestor gaze, Protocolul de la Montreal a ajutat lumea să evite un colaps catastrofal al stratului global de ozon și, de asemenea, încălzirea globală limitată. Un studiu a constatat că Protocolul de la Montreal a întârziat prima vară fără gheață din Arctica cu 15 ani.